Arhiva lunii septembrie 2014

26

Care e raspunsul ? „

” O fiinta foarte creativa, Gertrude Stein. Ea era pe moarte si prietenii sai erau in jurul patului ei. Dintr-o data, a deschis ochii si a intrebat: ” Care e raspunsul ? ”  Si prietenii ei au fost contrariati. Innebunise, oare, chiar inainte de moarte ? Isi pierduse mintile ? Ce voia sa spuna – ” Care e raspunsul ? ”

Unul dintre ei i-a zis: ” Dar nu ai intrebat nimic, de unde sa stim noi care e raspunsul ? ”
La care ea a spus: ” Bine, atunci spuneti-mi, care e intrebarea ? ” Si a murit.

Aceasta intamplare are o semnificatie extraordinara. Si i se aplica aproape fiecarui om. Voi ati uitat ca nici macar nu ati formulat intrebarea, iar raspunsul va este varat cu forta pe gat.  Si bineinteles ca este doar un simplu proces de conditionare: a-i repeta unui om acelasi lucru din nou si din nou. In curand, acel om va incepe sa-l repete ca pe o placa de gramofon. Si el va fi uitat ca nici macar nu formulase o intrebare.

25

Tu stii de miezul fiintei tale ? „

” In miezul fiintei tale este integrat, altfel nu ai putea exista deloc. Cum ai putea exista fara un centru ? Caruciorul se misca, roata se misca pentru ca exista un centru fix pe care se invarte roata. Se misca pe butucul rotii. Daca se misca acel carucior, butucul rotii se afla acolo.
Poti sa stii sau sa nu stii acest lucru.

Esti viu, respiri, esti constient; viata este miscare, deci trebuie sa existe un centru al rotii vietii, Poate ca nu esti constient de el, dar el exista. Fara el nu poti exista.

Deci primul lucru si cel mai important: nu devenirea este problema. Existi. Trebuie doar sa mergi sa constati acest lucru. Este o descoperire, nu o realizare. Ai purtat-o cu tine tot timpul. Dar te-ai atasat prea mult de margini si esti cu spatele la centru. Ai devenit prea obsedat de exterior ca sa mai poti privi in interior.

 

23

Sigur esti linistit(a) sau inca nu-ti dai seama ? „

” Ce usor e sa vezi adevarul! Dar lucrurile cele mai simple sunt intotdeauna cel mai greu de vazut. Se intampla asa din cauza ca tot ceea ce este simplu si la indemana este repede uitat tocmai din acest motiv. Ramanem preocupati de lucrurile aflate la distanta si le pierdem din vedere pe cele aflate aproape de noi. Ramanem preocupati de celalalt si ne uitam pe noi insine.

Nu se intampla de atatea ori la teatru ca spectatorii sa se implice intr-atata in desfasurarea piesei de pe scena incat ajung sa se uite pe ei insisi ? Acelasi lucru se intampla se intampla mereu si in viata.
Viata e o scena uriasa, iar noi ne-am lasat in asa masura furati de ceea ce se joaca incat am uitat de spectator – cel care vede,, sinele. Ca sa ajungi la adevar, ca sa ajungi la sinele tau, trebuie sa faci un singur lucru: sa-ti recapeti luciditatea si sa constientizezi drama care se joaca pe scena – atat si nimic mai mult.

Sunteti mereu intr-un soi de agitatie care se manifesta in comportamentul vostru indiferent daca stati jos sau in picioare, daca mergeti sau dormiti. E acolo, in fiecare actiune a voastra, fie ea marunta sau de amploare.  Voi n-o simtiti ? N-ati observat niciodata ca indiferent ce-ati face, actionati intr-o stare de agitatie ?

Trebuie sa iesiti din obisnuinta aceasta a agitatiei si sa creati o zona de liniste. Doar pe fundalul linistii veti putea sa traiti sentimentul beatitudinii etern prezente in voi si sa cunoasteti muzica neincetata din interiorul vostru – pe care insa n-ati putut-o auzi din cauza tumultului launtric.

22

Alergi numai ca sa ai, sa detii, si uiti arta de a traii….. „

” V-ati uitat vreodata cu atentie la rotile unei carute ? Faptul care le permite lor sa se miste este acela ca osia sta pe loc. Orice miscare are nevoie de un suport fix ca sa se poate produce. Viata e instabila si trecatoare, dar sufletul este permanent stabil. Sufletul este a unsprezecea directie.

Nu trebuie sa va duceti nicaeri ca sa-l cautati – pur si simplu nu aveti unde. Uitati de orice cautare si vedeti cine locuieste in voi. Treziti-va la realitatea celui care este.
Lucrul acesta este posibil doar daca nu cautati. E posibil doar daca va opriti pe loc, nu daca o tineti tot intr-o goana.

Opriti-va in loc si priviti. In cuvintele acestea sta miezul religiei, al orcarei stradanii si practici religioase. Opriti-va si priviti, iar cea de-a unsprezecea directie se va deschide pentru voi. Ea va va duce spre cerul dinauntrul. Cerul launtric, spatiul acela launtric este sufletul.

Toti alergati dupa un lucru sau altul, dar toata alergarea asta se sfarseste cu o cadere. Nu vedeti oameni cazand in fiecare zi ? Nu cu asta se aleg de pe urma alergarii lor ? Si nu se incheie totul prin moarte ? Cei care isi dau seama din vreme de adevarul acesta sunt crutati de nenorocirea de la sfarsit.

Opriti-va si vedeti cine este cel care alearga. Opriti-va si vedeti cine este acel „eu”. De indata ce se potoleste febra alergaturii, toate cele zece directii pier si ramane doar acea singura directie, acea non-directie. Ea va va duce la izvor, la origine.

19

Imiti alte persoane sau esti natural? „

” Atunci cand vezi un asfintit frumos, te bucuri de frumusetea lui….cand vezi un Buddha, bucura-te de omul acela, bucura-te de autenticitatea lui, de tacere, bucura-te de adevarul la a carui realizare a ajuns acel om, dar nu deveni un adept al sau.

Toti adepti se ratacesc. Ramai tu insuti – caci acest om, Gautama Buddha, a gasit adevarul fiindca a ramas el isusi.

Toate aceste nume frumoase – Lao Tzu, Chuang Tzu, Lieh Tzu, Bodhidharma, Nagarijuna, Pitagora, Socrate, Heraclit -, toti purtatori acestor nume frumoase, care i-au inspirat pe multi oameni, n-au fost niciodata inspirati de nimeni. In felul acesta si-au protejat ei originalitatea, asa au ramas ei insisi.

 

17

Esti zapacit de lucruri si de ganduri ? „

” Suntem impresurati de lucruri si de ganduri. Dar la o privire mai atenta veti descoperi ca nu lucrurile care ne inconjoara sunt cele care ne stingheresc cunoasterea de sine, ci gandurile.

In primul rand, cum ar pute lucrurile sa impresoare sufletul – materia poate inconjura doar ceea ce este material. Gandurile sunt cele care impresoara sufletul. Vederea, constiinta se indreapta in permanenta catre ganduri. Gandurile si numai gandurile se perinda prin fata noastra, acoperindu-ne vederea.

Trebuie sa ne intoarcem dinspre ganduri catre starea fara de ganduri. Schimbarea aceasta de directie este revolutia!

Cum poate fi ea infaptuita ? Mai intai trebuie sa stim cum se nasc gandurile si numai dupa aceea pot fi ele impiedicate sa mai apara. In general, cautatorii incep prin a-si reprima gandurile, fara sa-si puna intrebari cu privire la procesul prin care iau ele nastere. O astfel de abordare are toate sansele sa duca la nebunie, dar in niciun caz nu poate duce la eliberare. Suprimarea gandurilor nu schimba cu nimic situatia, fiindca in fiecare moment iau nastere altele. Sunt precum acei demoni din mitologie carora le cresteau zece capete acolo unde le fusese retezat unul.

Nu gandurile sunt problema, felul in care iau ele nastere e problema care trebuie inteleasa. Daca le putem stavili venirea la viata, daca putem exercita un control asupra nasterii gandurilor, atunci cele deja aparute vor disparea intr-o secunda.  Gandurile se sting clipa de clipa, dar nu se ajunge la distrugerea lor totala din cauza ca in permanenta rasar altele noi.

 

 

 

16

Tu sti sigur cine esti ? „

” Natura sinelui este in mod constant prezenta in noi. Dar ceea ce exista in noi in mod constant si continuu poarta numele de natura a sinelui. Ea nu e un rezultat al eforturilor noastre, ea e insasi temelia noastra. Natura sinelui suntem noi. Nu-i dam noi nastere, ea e reazemul nostru. O numim dharma, adica ceea ce ne sprijina. Dharma inseamna natura sinelui – Dharma inseamna „starea pura a fiintari”, existenta.

Intocmai cum este oceanul acoperit de valuri si soarele de nori, suntem si noi acoperiti de actiunile noastre. Stratul pe care activitatile il formeaza la suprafata ascunde ceea ce se afla in adancime. Valurile neinsemnate ascund adancurile de nepatruns ale oceanului.

Cat de straniu e ca lucruri neinsemnate sa suprime ceea ce este grandios, iar un fir de praf in ochi sa faca muntele nevazut! Dar valurile nu intrerup existenta oceanului, caci acesta reprezinta insasi viata valurilor, el e prezent in ele. Cei care stiu, vor putea sa recunoasca oceanul sub forma valurilor, dar cei care nu stiu sunt nevoiti sa astepte pana cand valurile se vor domoli. Ei pot vedea oceanul doar dupa incetarea valurilor.

Va trebui sa ne scufundam in insasi natura sinelui nostru. Trebuie sa uitam de valuri si sa plonjam in ocean. Trebuie sa patrundem in profunzimile noastre, acolo unde exista starea pura a fiintari, unde oceanul e fara valuri, unde viata inseamna a fi, nu a deveni.